miercuri, 5 ianuarie 2011

Dialog fara sunete!

Privirea-mi este tintuita. Nu imi dau seama unde, dar nu pot misca ochii sa ma uit in jur sa vad unde. Nu pot misca ochii, nu pot misca mana, nu pot misca piciorul, Nu ma pot misca. Aud o voce. Mmmm ce voce suava. Dar cine este, ce spune? Nu conteaza, este atat de suava incat nu mai conteaza. Acea voce imi mangaie sufletul, deschide o poarta catre o lumina puternica. Ce e lumina aceea? Incerc sa intind mana, nu pot, ce se intampla cu mine? Vreau sa ating acea lumina, este atat de calda, vreau sa ma las purtat de ea.





Trezeste-te, ma auzi, trezeste-te!





Nu vreau, este atat de bine. Lumina este din ce in ce mai puternica, ma copleseste. Apare o imagine. Este seara. Vad o banca si un barbat pe banca. O femeie se indreapta usor spre banca. Se aseaza spre banca. Stai putin, sunt eu si femeia o tin minte, dar nu stiu cum o cheama. Vreau sa ii spun ceva. Buna! sau Te pot ajuta cu ceva? Dar nu ii spun nimic, pentru ca ea isi ridica usor degetul si il pune pe buzele mele. Imi spune sa tac. Tac, nu spun nimic. Spun





-Buna! in mintea mea. Ea da din cap in semn de salut. Ma intelege, vorbim fara sa scoatem un cuvant. Mai bine as avea grija ce gandesc, imi citeste gandurile.

-O seara frumoasa, aud dar ea nu si-a miscat buzele. Ma uit in stanga in dreapta, nu este nimeni. Ma uit din nou la ea.

Nu-i asa? Din nou acea voce, dar ea nu si-a miscat buzele. Privesc iarasi in jur si nu vad pe nimeni.

-Asa este, cerul este senin, se vad foarte multe stele.

-Imi plac serile astea. spuse ea ridicandu-si capul usor. Eu aveam privirea tintuita spre ea, nu imi venea a crede.





Am stat acolo impreuna pret de cateva minute, aveam impresia ca ne cunosteam. Poate in alta viata. isi intoarse privirea catre mine si ma lua de mana. Se ridica usor de pe banca, mana mea era legata de mana ei. M-am ridicat si eu, fermecat.

Pur si simplu corpul meu s-a ridicat de pe acea banca fara sa ii dau vre-un ordin. Facu un pas, corpul meu si el facu acelasi lucru, nu mai era corpul meu. Mai facu un pas si inca un pas, si pana sa imi dau seama eram in fata unui bloc. Era un bloc inalt. In fata blocului un parculet cu foarte multe flori. Cu toate ca era noapte, florile se vedeau foarte bine, parca straluceau in noapte. Cu mainile legate, a mea de a ei sau a ei de a mea am intrat in scara. Privire-mi era la florile care straluceau pana cand nu le-am mai vazut. Imi intorc privirea spre ea, observ ca in scara era intuneric, dar puteam sa o vad foarte bine, ii vedeam conturul. Parca si ea era una dintre acele flori care straluceau in intuneric. Avand privirea asupra ei nu mi-am dat seama unde eram. Ma uit in jur, eram intr-un apartament, banuiesc, era un living mare, cu o canapea din piele maro, in fata ei o masuta de sticla. Uitandu-ma prin camera observ un perete din sticla foarte mare. Ma indrept spre el si privesc prin acel geam. se vedea un parca mare cu multi copaci verzi si un lac in care sclipeau luminite. Eram fermecat. Ma trezesc din acea euforie atunci cand ajungea ea langa mine cu doua pahare de vin rosu. Eu nu beam vin rosu, imi crestea tensiunea. Dar corpul meu nu mai asculta de mine. Am intins mana, am luat paharul, am aruncat o privire catrea ea inchinand ea facu intr-asemenea si am baut. Pana sa imi dau seama paharele erau goale. Starea de beatitudine era din ce in ce mai mare.[...] Eram pe canapea, unul langa celalalt, paharele erau pline cu vin, iar. Sorbeam vin cu gura din pahar si pasiune cu privirea din ochii ei. Eram un vampir. Un vampir ce se hranea cu psiune. Un vampir nesatul. Eram un vampir nou initiat in aceasta stare de euforie. Imi lua paharul din mana si le puse pe amandoua, si pe al meu si pe al ei, pe masuta din sticla. Ma saruta, ma saruta usor. Eram intr-o stare de frenezie. Devenisem incontrolabil. Vroiam sa ii smulg hainele de pe ea in timp ce ma saruta. Se opri usor, imi facu semn ca nu, de parca stia ce gandesc. Ma relaxasem dintr-o data, dar starea de beatitudine inca era. Se ridica usor, cu mainile noastre legate inca o data, se indrepta spre o usa, eu eram in urma ei. Nu numai ca mainile noastre erau legate intre ele dar corpul meu afcea asta fara ca eu sa spun nimic. Intrasem intr-o camera ce parea sa fie a dormitor, cu un pat foarte mare, cu perne foarte mult, ce parea foarte comfortabil. Comfortabil dar nu pentru dormit. Stateam in picioare, amandoi, langa pat.





-Nu stiu ce se intampla, M-am trezit de dimineata el inca dormea. M-am dus sa pregatesc Micul dejun iar cand am venit sa il trezesc se uita pe tavan si nu raspunde, nu spune nimic.

-Are alergii ceva doamna? Vreo boala ceva despre care ar trebui sa stim?

- Nu stiu! Nici macar nu stiu cum il cheama.





Acum aud mai multe voci. Aud si vocea suava de mai devreme dar mai aud si niste vocei de barbati. Ma uit in jur nu era nimeni. Nu conteaza. Stateam in picioare, amandoi, langa pat. Ma saruta suav, buzele ei erau lipite de ale mele. Era mirific. Imi descheia camasa in timp ce ma saruta. Paltonul meu unde este? De cand nu il mai am pe mine? Camasa cazu. Cureaua era pe jumatate desfacuta, nu mai era, pantalonii alunecara. M-am lasat in genunchi fara voia mea, ii sarutam coapsele in timp ce ii desfaceam sandalele. Gemea, asta ii placea. Terminasem de desfacut sandalele, urcam usor in timp ce ii sarutam coapsele, ajunsesem la solduri, mainile imi erau pe fundul ei, incepusem sa strang, se onduia in mainile mele. Rochia ei era pe capul meu. Cu cat ma ridicam mai mult cu atat se descopera mai mult din corpul ei imbietor. Puse o mana pe spatele meu, corpul meu lua asta ca pe un semn sa se ridice, si asta facu. Cand am ajuns inapoi in picioare, ma impinse usor pana am ajuns la perete. Corpul meu, automat parca, se lasa usor in jos in timp ce ii sarutam corpul prin rochia ei de matase neagra. Cand am ajuns iar in genunchi, mi-am bagat capul sub rochie si incercam sa ii dau chilotii jos cu gura. Dupa cateva incercari nereusite , mana mea stiu ca trebuie sa ajute. Cu o mana o mangaiam usor pe abdomen iar cu gura si cu cealalta mana ii lasam usor in jos chilotii. Ma ridic, Nu imi dau seama ce se intampla, corpul meu are o minte proprie, gandeste singur si hotaraste ce sa faca. Deja ajunsesem ea lipita de perete, coapsele ei erau pe soldurile mele, o sarutam usor pe gat, bretele cazusera pe umerii ei ajutate de gura mea. Tabloul de langa noi se misca pe perete, dulapul si el batea in acelasi ritm cu noi tot ce mai era al meu mai era auzul, bum ....... bum ...... bum ..... bum .... bum ... bum .. bum . bum bum bum bum bum





-Pregatiti defibrilatorul!





[..] Eram deja in pat. Cand ajunsesem in pat? Ea era deasupra, se onduia, mainile mele erau peste tot pe corpul ei, ii palcea, se onduia din ce in ce mai tare, rochia nu mai era. Se onduia din ce in ce mai tare si mai repede, eram purtati de val. [...] -Liber. Corpul meu se onduia si el, facuse un semicerc pornind de la picioare pana la cap care erau pe pat, restul corpului era in aer, ne onduiam amandoi. Corpul meu se lasa usor pe pat, ea se onduia. [...]-Nu a mers, inca o data. Liber! Corpul meu brusc se ridica iar de pe pat, mai aveam pe pat doar picioarele si capul, se lasa iar jos, ei ii placea pentru ca se onduia din ce in ce mai tare, incercam sa tin pasul cu ea, aveam miscarile sincronizate. [...] -Mai incercam o data. Liber! Corpul meu s-a mai onduit icna o data, si am simtit ca o explozie, ea din gemut incepu sa tipe eu ma simteam descatusat, trecuse frenezia, trecuse euforia, trecuse starea de beatitudine. Imaginea incepu sa se schimbe de la margini spre centru. Ea disparuse, dar nu de tot, nu mai era langa mine, era intr-un colt, plangea. In imagine aparura trei barbati imbracati in salopete de cadre medicale. Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat? Vreau inapoi [..]

Inspiratia

2 comentarii:

  1. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut Vlad!
    Iti multumesc pentru urari si pentru promovarea articolului meu. Cred ca cel mai bine ar fi sa luam legatura intr-un mod mai direct si sa discutam atunci.

    RăspundețiȘtergere

Hai mai zi ceva: