miercuri, 4 august 2010

Capitolul 9

Capitolul 9

*

Abonatul apelat nu poate fi contactat, Va rugam reveniti mai tarziu! The number you have dialed is n... La momentul respectiv acel numar era ultima speranta a sa. Incercase toate numerele de telefon pe care le avea ale ei. Dar nici unul nu era disponibil. Toate numerele la care sunase erau inchise, telefoanele, sau abonamentul. Pana si numarul de serviciu nu era disponibil. Era deschis, suna, raspunse cineva dar nu era ea. La capatul celalalt era un barbat. Asta il speriase. Ramase fara cuvinte dar se dovedise ca se speriase degeaba. Facuse schimb, de numere cu un coleg, iar acesta ii spusese ca nu avea numarul ei. Numarul ei era necesar unui numar limitat de persoane. Si putea alege cui sa dea numarul de telefon. Stia ca este mintit dar cu toata straduinta lui Daniel de a-l convinge pe barbatul de la capatul firului sa ii dea numarul nu avea parte de reusita. Pana la urma se lasa pagubas. Se gandi la alte variante. In timp ce vorbea la telefon cu acel barbat, isi nota pe o foaie o lista de nume si numere de telefon. in capul listei erau numerele ei de telefon la care ar fi putut fi gasita, doua numere personale, unul de serviciu mobil, unul fix. Incercase chiar si numarul de fax. Incercase hotelurile la care ar fi auzit ca ar fi statat. Nici o sansa. Al doilea nume pe lista era a Violetei, dar datat trecuta cand vorbise cu ea, spunea ca nu stie nimic de Amalia si ca nu avea nici un numar de-al ei, tot timpul o suna de pe alt numar de telefon. In continuare era o lista intreaga de nume si numere de telefon, ce ajunsese la doua foi. Prietene ale ei, prieteni comuni, colegi apropiati, era pe acea lista pana si numarul sefului ei. Ii trimisese deja cateva mailuri in care ii spunea sub diferite forme ca vrea sa vorbeasca doar "cateva minutele" si apoi ar fi lasato in pace. Asta spunea, dar in realitate stia si el ca ar fi facut orice numai sa se impace. Vazand ca nu avea nici un rezultat cu numerele ei trecu la al doilea nume de pe lista, Vanesa.
-Alo! raspunse destul de repede.
-Alo! Buna, ce mai faci?
-Bine, de fapt pot spune chiar foarte bine, acum ca m-ai sunat.
-De ce?
-Pai eram cu telefonul in mana si ma gandeam sa te sun sa vad ce mai faci. Nu am mai vorbit de ceva timp. Chiar vroiam sa te invit in oras sa mai stam putin la taclale si noi. Chiar imi era dor de tine.
-Sincer ma asteptam sa imi spui ceva de genul "E ora 2 noaptea, acum te-ai gasit sa suni?"
-Ce vrei? Mintile geniale gandesc la fel. Eram in acelasi gand. Sa nu imi spui ca si tu vroiai sa ma inviti in oras?
-Nu, chiar nu. Vroiam sa te intreb daca stii o modalitate sa iau legatura cu sora ta.
-Of, nici acum nu ai trecut peste?
-Sa spunem ca as vrea sa avem o ultima discutie. E bine?
-Daca ar fi asa ti-as da numarul ei. Dar ti-am spus, ca vorbesc cu ea numai atunci cand ma suna ea, si asta nu pentru ca nu as vrea sa vorbesc cu ea, cu sora mea, ci pentru ca numerele de pe care ma suna nu pot fi apelate inapoi.
-Da-mi acele numere, poate am noroc.
-Eu ti le dau dar, nu stiu cat noroc vei avea cu ele. O sa ti le trimit intr-un email. Dar cu iesitul in oras cum ramane?
-Da, cand vrei tu, numai sa imi trimiti aceel numere.
-Maine seara la ora 8? Sau mai bine spus diseara, spuse razand.
-Hai mai bine la ora 10, ca oricum noaptea nu pot sa dorm, cu ocazia asta imi mai ocup putin timpul.
-Cu atat mai bine, atunci ramane sa vorbim atunci. Te pup. Pa!
-Pa!
Se gandi sa nu iroseasca timpul, laptopul il avea deja langa el, pana cauta Violeta toate acele numere, le va scrie intr-un email si apoi sa il trimita va dura ceva timp. Nu uitase ca tehnologia ii ingreuna de multe ori viata Violetei in loc sa i-o usureze asa cum ar fi normal. Asa ca se gandi sa isi mai aduca o stacana de cafea si sa se apuce sa sune la celelalte numere de pe lista.

*

Se facuse ora 8 dimineata. Deja epuizase si cafeaua si lista cu numere de telefon. Sunase la fiecare numar de telefon de pe acea lista, se certase cu fiecare persoane, din cauza orei tarzii, dar fara nici un rezultat. Orice om, la acea ora tarzie, trezit din somn, exasperat de insistentele unui maniac ar fi cedat. Ori ar fi sunat la politie, ori iar fi dat numarul de telefon. Dar nu primise nici un numar de telefon. Primise de la fiecare un raspuns negativ plin de disperare care sa ii dea de inteles ca nu are nici un numar de telefon a Amaliei. Si nici politia nu venise. Deci nu se autosesizase nimeni sa ii puna piedici. Raspunsul era clar. Parca nu mai era pe pamant. Sau daca era nu mai avea nici o legatura cu vreunul dintre apropiati macar. Are nevoie de putin timp, se gandi el. Reciti iar mailul cu numerele de telefon pe care le primise de la Violeta. Le incercase pe toate. Nici unul nu suna, dar vroia sa le mai incerce o data pe toate. Dupa ce le mai incerca o data pe toate, se apuca instinctiv sa isi citeasca si restul de mailuri. Ajunse la un mail primit de la toateblogurile.ro, sari peste el, sterse toate mailurile care i se pareau a fi neinteresante. Se intoarse la mailul de la toateblogurile.ro si dadu click pe el. In mail vazu o reclama si se gandi sa il stearga. Dar ezita si nu stia de ce, nu intelegea. Citi mai bine si vazuse ca toateblogurile organiza un concurs "Best Story". Se gandi ca este soarta, destinul lui, el care nu credea in asa ceva. Era doar sarcasm in mintea lui, dar totusi citi continuarea. Si nu retinuse decat ca cea mai buna poveste castiga o excursie pentru doua persoane in Caraibe. Asta era perfect pentru el. Se gandi ca este un plan bun, si el intotdeauna se gandea si la alta varianta fata de cea pe care si-o dorea. Si facea asta doar ca sa se simta bine atunci cand nu ii ieseau planurile cum vroia. Isi inducea o alta posibilitate in asa fel incat sa creada ca asta isi dorea. In concluzie, daca ar fi castigat si s-ar fi impacat intre timp cu Amalia ar fi plecat cu ea, iar daca nu, ar fi fost o posibilitate de vindecare pentru el.
Iar de castigat era increzator, filacupoveste.ro avea destui cititori, si ceea ce il satisfacea era ca trebuia sa se inscrie cu linkul blogului sau si cu o poveste postata pe acesta. Nu isi publica articolele decat pe blogul lui. Problema lui era ca avea nevoie de o postare recenta, era ultima zi, trebuia sa scrie acum o poveste si sa o posteze.
Statea cu laptopul in brate, incerca diferite scenarii, isi puse cateva idei, dar le sterse. Facu la fel si cu altele. Se gandi ca are nevoie de o pauza. Drumul pana la magazin, cateva cumparaturi printre care cafea, drumul inapoi, prepararea cafelei si o tigara dupa era meditatia perfecta pentru el. Cele mai bune idei le afea in timpul altor operatiuni. Si exact asa facu.

*

"Zece ani. Aceasta este o poveste de zece ani si o viata. Zece ani suna mult timp cand aud. Dar cand ma gandesc au fost zece ani, plini de bucurii si de fericiri. Au fost zece ani pe care nu i-am simtit cand au trecut pe langa mine, pe langa noi. Totul a inceput cand eram mici. Eu eram un golan, care cauta oriunde sa se distreze si sa rada. eram tot timpul la coltul strazii, cu ceilalti copii de varsta noastra si faceam numai prostii. Ne luam de fete, de copii care veneau la scoala sa invete. Tu erai o fata care isi stabilise niste scopuri de la o varsta frageda. Invatai mult, pentru ati atinge acele teluri pe care le aveai. Si munceai si mai mult. Dar erai atat de frumoasa. Tin minte si acum ca ma evitai, pentru ca faceam glume la adresa ta si ca nu ma suportai in apropierea ta. Si nici eu. Pana cand ne-am certat la ora de engleza, iar profesorul ne-a obligat sa stam pana la sfarsitul orelor incuiati in laborator. Sa stati sa discutati pana va rezolvati problemele. II multumesc profesorului ca a facut asta. Am ajuns sa te cunosc mai bine, dar si tu pe mine. Nu mai faceam glume la adresa ta, chiar iti luam apararea, ma indragostisem de tine. Si asta a fost inca un inceput. Inceputul relatiei noastre. Au trecut an dupa an, ani in care profitam de orice ocazie sa mergem in parc, la muzeu, la teatru, la zoo, la gradina botanica, numai pentru a fi in preajma ta. Invatam numai pentru ca erai tu acolo, langa mine. Ma schimbasei. Apoi a venit momentul sa ne mutam impreuna. Parintii nostrii nu erau de acord. Dar noi tot am facut acest pas. Am muncit amandoi din greu. Am facut cariere, dar in tot acest timp ne-am rasfatat unul pe celalalt. Tot ce am facut, am facut impreuna, An de an ne-am bucurat unul alaturi de celalalt si asa s-au facut zece ani. Si daca zece ani suna mult timp, imagineazati cum suna o viata. Si nu oricum. O viata unul fara celalalt, pentru ca ne-am lasat ispititi. Acum fara tine nu vad decat o viata mizerabila, plina de esecuri, esecuri pentru ca nu esti langa mine sa ma bucur de impliniri. orice implinire este un esec daca nu esti tu acolo sa ma saruti pe frunte si sa imi spui Bravo, iubitul meu! Dar sunt hotarat sa acept o viata in iad pentru greselile pe care le-am facut. Si voi trai o viata in iad pentru ca am trait zece ani in rai alaturi de tine. O viata..."

*

Metitand dupa poveste, isi stia fiecare cuvant pe care il scrisese acolo, automat ca un robot inchidea ferestrele deschise pe ecranul laptopului. Ultima fereastra pe care o mai avea deschisa era fereastra mail-ului, cu doua mailuri noi. Deja avea un comentariu, si un raspuns de la toateblogurile.ro. Dar era prea obosit ca sa le mai citeasca acum. Obosit de ceea ce i se intampla in ultimele saptamani, dar mai ales il obosise povestea pentru ca il rascolise.

3 comentarii:

  1. Hai ca tre' sa fie undeva Amalia..ca doar n-a dispărut de faţa pământului...sunt curioasă cine "scapă" vreo frântură de informaţie... :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceea ce urmeaza sa scriu nu are nicio legatura cu povestea ta... :))

    Dar... in aceasta minunata seara citeam si eu prin blogurile tovarasilor, cunostiintelor si ce mai gaseam... printre care, l`a gasit pe domnul Andrei Pascaru (cunoscut ca si marmelada) in rolul secundar din urmatorul scurt metraj: http://www.youtube.com/watch?v=N6HgvUVdvbg&feature=player_embedded

    Si mare imi fu uimirea caci nu te stiam actor :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ dare 2 be different: Imi place sa cred ca pot face acte putin din toate:D:P

    Celalalt filmulet l-ai vazut?:D In ala aveam emotii... era important.

    RăspundețiȘtergere

Hai mai zi ceva: