Prietenia...

           Cativa din prietenii mei care deasemenea au si ei bloguri, de fiecare data cand ne vedeam imi atrageau atentia si ma certau k de ce nu am mai postat nik. Ma plimbam si eu pe blogurile comunitatilor de prietenii si citeam si eu si uite asa revenirea mea in blogging:)) (suna ciudat ptr me:D ) cu postarea anterioara, aceea cu "Iubirea". Cerand parerea si laudandu-ma la Teea ptr k am revenit in randul lor am ajuns sa discutam(scurta si la obiect, a fost ea) despre "Prietenie". Spunandu-mi parerea ei despre postarea mea si citez:"super tare postul:D //iubire8->" raspunsul meu fiind unul de genul " Sper k nu spui asta k sa nu ma supar pe u?", ea raspunzandu-mi: "te consider prieten si pt asta nu vreau sa fiu pupincurista ... pt k eu consider k prietenii sunt cei care iti pot spune adevarul, oricat de urat ar fi el, pt k nu ai dreptul sa te superi." si uite asa am luat eu ideea de a comenta termenul de "prietenie". Sunt intru totul de acord cu afirmatia sa, ptr asta sunt prietenii, sunt acolo ca sa te ajute, ca sa iti deschida ochii, sa te sustina, sa iti dea sfaturi, sa te felicite cand trebuie, sa te certe cand nu faci ceva bine, dar nu este "prietenie neconditionata" asa cum se spune. Eu sunt de parere ca asa cum el/ea este prietenul tau si face lucrurile enumerate mai sus + altele si u tre sa oferi aceleasi lucruri inapoi .. deci este conditionata. Tre sa intelegem si k cei care ne sunt cu adevarat prieteni atunci cand ne spun parerea lor rautacioasa sau nu, trebuie sa luam in considerare si sa nu ne suparam pe ei, ptr k poate au si ei o zi proasta si nu pot expune lucrurile intr-un mod frumos, si sa le oferim si noi sustinerea noastra, chiar dak unii sunt "mai slabi de inger" si aceia ar trebui sa incerce sa se gandeasca mai putin la ei si sa treaca peste supararile lor ptr ca au pe cineva alaturi care poate exact atunci au nevoie de ajutor si nu il pot primi ptr k noi suntem preocupati de suparari care nu isi au rostul si despre care prietenii nostrii ne-au spus sa incercam sa trecem peste ptr k nu merita sa fim suparati dar noi nu am inteles. Asa k lasati supararile undeva intr-un dulap incuiat aruncati cheia si adunati-va prietenii spuneti-le si lor sa faca la fel cu supararile, si apoi duceti-va si distrati-va si profitati de viata asta scurta care intradevar este shitty. Dar asta ptr ca nu incercatzi sa o faceti mai frumoasa ignorand rautatile, intamplarile rele, si profitand de momentele frumoase alaturi de prieteni adevarati.

     [Am vrut sa ating doua subiecte(:D):

• nu exista prietenie neconditionata;
• &be happy viata merge inainte.]

PS: Bah( urlu:D ) ati spus k mergem sambata seara in club. V-ati hotarat unde? Sa fie cheap k nu imi permit finantele:))

Amintirile

             In zilele de toamna Racoroase si usor umede, imi aduc aminte de una dintre datile in care am fost la munte. Am fost de multe ori la munte, in unii ani chiar de "in prea multe nenumarate dati:D", si de fiecare data sunt marcat de peisajele minunate de aerul curat de diferitele vietati, chiar si insectele, chiar dak mi-e imi este km frik(sau scarba?, sau sila?,in fine) de ele. dar eu imi aduc aminte si am ramas profund impresionat de un anume loc. La momentul respectiv, si in momentele cand imi aduc aminte de acea excursie, imi aduc aminte nu de o iesire la munte, sau o plimbare pe la munte, ci de o iesire intr-un loc mirific. Sper k nu fac reclama, dar acel loc este "Poiana Izvorului". Dupa cateva saptamani de munca, Stand cu colegii de la momentul respectiv printre care si bunul meu prieten Tony, am auzit amandoi ca ale noastre colege se pregatesc sa faca o iesire la munte sa se relaxeze, una dintre ele dorea sa invete in liniste ptr un examen, una sa citeasca nush ce carte, alta sa faca plimbari pe munte cu verii ei si bunicuta(o doamna foarte sprintena ptr varsta ei:D) in fine etc. Noi ne-am autoinvitat, mai nesimtiti de fel, si ne facusem planuri sa mergem si noi(ele neavand ce sa faca decat sa ne ia:D). Noi, eu cu Tony, am plecat cu o seara inainte ptr a face o escala la Sibiu unde ne intalneam cu iubita mea(de la momentul respectiv) si cu o prietena de-a sa. Blindatzi cu alcool(plecatzi cu gandul sa o facem lata: party, bautura, muzika, fete:D si caterink), mancare ioc.... sau ocupat fetele(MULTUMIM fetelor) ne-am cam matrafusat pe drum la dus:D, de ne-a fost extraordinar de greu sa urcam pana acolo, mai ales lui Tony =)) care saracul s-a resimtit dupa noaptea de vodca(prima data in viata lui in care a baut vodca peste masura)  dar intr-un final am ajuns. V-am spus mai fusesem la munte dar peisajul acela era mirific, dak imi aduc aminte bine, 3 cabanute intre copaci la 1450 m altitudine cu muntele in spatele lor si in fata o pajiste unde ca sa completeze erau cativa cai cu "manzuci", vedeai cum se aseaza vaile, cum se intrepatrund, k si cum eram in varful lumii unde se deschideau muntii in fata mea, nimic nu ma mai putea supara acolo. Recunosc k am stat mai toata excursia imbibat cu alcool  dar era o placere sa bei dimineata pe terasa un ceai cu whiskey sau o vodka cu portocale rosii:)) sa stai sa te uiti cum se aseaza si se ridica ceata pe vaile deschise doar ptr noi. Si noaptea Intr-un intuneric total, cu riscul de a fi mancat de urs:)), sa stai intins pe patura sa te uiti la stele care sunt f multe si cu vantul care sufla usor sa iti dea fiori pe sira spinarii, sunt sentimente de care nu stii cand vei mai avea parte. In ultima zi tot ce am facut cu Tony a fost sa stam, sa bem(eu Vodka el Whiskey) si sa ne uitam in gol la peisajele acelea. Pur si simplu nu ne puteam satura nu ne puteam ridica sa plecam. Impatimitilor Muntelui le recomand Poiana Izvorului,  si poate chiar ne vom si intalni pe acolo deoarece am de gand sa mai trec pe acolo si nu o data...

Iubirea...

              In dimineata asta am citit pe "blogul" unei domnisoare, Of-ul sau despre iubire. Era nedumerita in privinta aspectului: "Mai exista iubire adevarata in zilele noastre? Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos?", +K mai erau cateva nelamuriri pe care le-am uitat:D. Si in timp ce citeam incepusem sa ma intreb: "Oare exista "Iubire"? Oare a existat vreodata? si pe parcursul acestei evolutii oamenii au uitat de ea? si "afectiunea" a fost uitata undeva pe drum si a fost inlocuita de "pasiune"? Iar apoi a fost uitata si aceasta dar nu de tot ptr ca a fost inlocuita de "pasiunea prin tehnologie" deoarece metodele de romantism din trecut nu implicau tehnologie? Eu nu cred, eu cred k iubirea este aceeasi plina de "afectiune, mangaieri, sarutari, imbratisari, tristete, dezamagire, suparari,impacari si o luam de la capat" doar ca s-au schimbat metodele s-au schimbat temele de romantism. Si nu cred ca "preocuparea oamenilor fata de cariera" si "marirea contului din banca" a luat locul iubirii, cred ca si in trecut oamenii erau preocupati de cariere de exp: "Cavalerii care se duelau ptr iubirea lor" nu se duelau numai ptr iubire ptr dragostea lor pe care o purtau ptr acea fata/femeie/printesa/etc, ei se luptau deasemenea si ptr onoarea lor, deoarece atunci era rusinos sa iti fure cineva "printesa" si u sa il fi lasat sa o ia: "Ia-o frate, k gasesc eu alta" Cum ar fi fost sa fi spus un cavaler, un nobil asta? sau "Frate sondajele spun k pe glob persoanele de sex feminin sunt in nr dublu decat persoanele de sex masculin, asa k mi se rupe  de asta". + k era dak imi aduc aminte: "Cel care castiga batalia ii dau mana fetei mele(printesa) si jumatate din imparatie" deci iar era vb de "conturi in banca". In concluzie si in trecut "iubirea" era la fel si nu s-a schimbat deloc doar k am perceput noi diferit atunci cand era explicata sau poate ca a fost expusa prost. Nu credetzi?

PS: Cei interesati sa citeasca povestirea domnisoarei in cauza sa isi pregateasca ochelarii si sa viziteze profilul Ioanei , park asa o chema?:D