luni, 10 ianuarie 2011

[...]Degeaba

Stau pe scaun, cu ochii tintuiti in monitor si mainile pe tastatura. Mainile sunt pe tastatura. Nu vor sa se miste. Ideile imi curg in cap, nu stiu de unde vin, nu stiu unde se duc. Imi plac ideile dar nici una nu este ideea pe care o vreau. Totul este gresit. Imi place dar este gresit. Revin la ideea initiala. Imi place, dar mainile parca nu vor sa scrie. Parca imi spun ceva. Incep sa scriu, le oblig sa scrie. Scriu prima propozitie, prima fraza, primul fragment si sterg. Sterg totul. Ideea imi umple fiecare coltisor al creierului. Stiu ce vreau sa scriu dar nu pot. Incep iar sa scriu, alta propozitie, alta fraza alt fragment si sterg iar. Mainile imi vorbeau astfel, nevrand sa scrie imi spuneau ca nu e bine, lor nu le placea ceea ce vroiam sa scriu. Nu am scris de cateva luni. Este obsedant. Ceea ce vreau sa scriu este acolo, dar nu pot asterne pe foaie. Ce inseamna asta? De ce nu pot scrie? Nu am scris de cateva luni si vreau sa scriu. Le vad cand merg pe strada, le vad cand vorbesc cu cineva, le vad cand astept metroul, le vad in metrou. Sunt acolo cand ma bag in pat, sunt acolo cand adorm. imi invadeaza visele, imi strica somnul, dar nu le pot asterne pe foaie. De ce? Tu stii?

Stii cum este sa ai ceea ce vrei sa scrii in cap? Imi place ceea ce vreau sa scriu dar nu pot sa scriu. De ce? De ce? De ce? Incerc sa nu ma mai gandesc. Am senzatia ca neputand sa scriu dar gandindu-ma la ele, la idei, voi innebuni. Si ma opresc din gandit. Ce sa facem noi acum? Imi fac o cafea, privesc filtrul, fiecare picatura de cafea, care curge in acea cana mare din sticla, parca este o idee a mea. Brrr trebuie sa ma opresc. Cafeaua s-a facut. Imi iau cana mea in care beau cafea, o asez pe dulap, imi pun doua lingurite de zahar cu lingurita mea si ma opresc, ideile ma opresc in loc. Dupa cateva secunde, cateva secunde in realitate, o eternitate in mintea mea, imi aduc aminte de cafea. Pun cafeaua in cana, ridic cana si amestec zaharul, iar apoi ma asez pe scaunul meu. Cana mea, scaunul meu, proaste obiceiuri.

Dau drumul la filtrul de cafea, incerca sa nu il privesc, iau o cana oarecare, pun doua lingurite de zahar cu o lingurita oarecare. Ma plimb un pic prin casa, sa nu privesc filtrul. Ma intorc si cafeaua este gata. Pun cafea in cana oarecare si ameste zaharul cu lingurita oarecare, iar apoi ma asez pe un scaun oarecare. Imi aprind o tigara, sorb o gura de cafea si imi las capul usor pe spate, ma relaxez, dar imi vin ideile, ideile mele. Ele vor fi tot timpul ale mele.





Degeaba le am daca nu vor sa fie scrise[...]

2 comentarii:

  1. da...ce pot spune, si eu sunt cam in aceasi situatie, de ceva timp parca nu pot scrie am o puzderie de idei in mintisoara asta a mea mica...le concep in mine, le cresc da' le las undeva "neterminate" iar cand vine vorba sa le astern pe o foaie, parca fug de mine. E innebunitor, ma tortureaza, ma distruge chestia asta:| Si ideile astea apar din senin, efectiv. Din cele mai aberante chestii, din cele mai infantile lucruri...si pe cat sunt de geniale tot atat de greu imi este sa le si scot la lumina...doamne sau mi'se intampla sa fiu in pat, undeva trecut de 3-4 dimineata, stiu ca maine am liceu si mi'se plimba o idee prin cap:) nu pot sa dorm, e acolo...pana dimineata o uit sigur:) sau daca ma ridic sa incerc s'o astern pe o foaie...nu pot nimic mai mult decat niste cuvinte fara sens:) sau o mai patesc cand nu am nimic de scris...nimic de inregistrat...doamne e frustrant! deci da, gem te inteleg:| perfect...

    RăspundețiȘtergere

Hai mai zi ceva: