marți, 1 februarie 2011

Vis! Partea I

[...]Stau in picioare in fata unui dulap cu multe sertare. Un sertar este deschis, iar eu am niste foi in mana. Arunc o privire peste acele foi, nu imi dau seama ce sunt. Ma uit injurul meu, pare a fi un dormitor. Sunt foi multe imprastiate pe jos, lucruri daramate. si in sertarul deschis este la fel. Tinand foile in mana deschid celelalte sertare. Le deschid unul cate unul dar nu imi pot da seama ce este in ele. Doar ce este deasupra, un parfum, cateva stampile, multe foi. Pun foile pe care le aveam in mana pe dulap, si incerc sa ma uit prin celelalte foi care erau acolo. Sunt foarte multe. Citesc cate ceva de pe cateva dintre ele. Nu au legatura una cu cealalta. Ma gandesc ca ar trebui ordonate. Dar ce caut? Mi-ar fi mult mai usor daca as sti ce caut. Ma uit iar in sertare, aceeasi sticla de parfum, stampilele si multe foi. Nu vad deloc bine, nu pot sa imi dau seama daca ceea ce caut este acolo. Pun mana pe parfum si il bag in buzunar. -Nu mai are nevoie de el. imi spun in gand.
Cine nu mai are nevoie de el? Ce caut aici? Privesc iar prin camera, erau foi peste tot, prin pat, pe jos, aceleasi lucruri daramate. Si ma intreb. Cine a facut dezordinea asta? Eu?Ridic foile pe care le lasasem pe dulap, ma uit la ele, ma uit prin camera. Erau multe foi capsate intre ele dar toate aveau ceva in comun aveau un semn, acelasi semn care era pe perete deasupra patului. Incep sa ma intreb. Ce caut aici? De cat timp sunt aici? De ce sunt aici? Cum am ajuns aici?

-Ai gasit? aud o voce, ma panichez usor.-Ai gasit James? ma relaxez, este mama.

Dulapul prin care ma uitam era exact la intrarea in camera. Fac doi pasi, ajung intr-un hol si acolo o vad pe mama. Si ea la fel ca mine cauta ceva. Dar ce cautam?

-Cauta in dulapul asta. Spuse asta aratand cu degetul spre un dulap care era pe peretele cu camera undeva la mijloc, iar apoi intra intr-o camera paralela cu cea in care fusesem eu. Daca as sti ce sa caut, ar fi excelent, gandesc u. Dar totusi deschid un sertar si ma uit prin el. Ma uitam dar nu puteam sa imi dau seama ce cautam. Se aud niste voci, le auzise si mama. Iese din camera iar apoi intredeschide o usa si se uita. Vocile se auzeau mai tare. Erau aproape.


[...]Eram obosit dar mai puteam sa alerg. Ma opresc sa fac o pauza, pun mana stanga pe un gard sa ma sprijin. Unde este mama? Ma uit in jurul meu, vad multe case, o strada pietruitacu gazon in loc de trotuar, iar intre acestea era un sant de scurgere. Pesemne ca nu exista canalizare. Asta insemna ca sunt undeva intr-un sat. Dar cum ajunsesem aici? Incep din nou sa alerg, nu realizam daca este directia buna, intrebari imi veneau in cap multe, raspunsuri
nici unul. Ma opresc in fata unei porti verde, arunc o privire inauntru, era curtea
bunicilor. Cum ajunsesem asa departe? Intentionez sa deschid poarta dar... daca eram in pericol? Ii puneam si pe bunici in pericol. Hotarasc sa mai merg putin si sa caut un loc sa ma ascund. Cel putin pana imi dau seama ce se intampla. Incep din nou sa alerg, eram foarte obosit si vad oameni in fata mea. "-Ai grija sa fii vazut cat mai putin, mai ales de oameni care te cunosc." Era ceva ce imi spusese mama, dar cand? Nu imi aduceam aminte. Deja ajunsesem aproape de acei oameni din fata mea. Am salutat pe toata lumea, dar ultimele persoane erau 2 prieteni de aceeasi varsta cu mine si o fata. Imi salut prietenii cu putina
atentie. Toate atentia mea era asupra acelei fete. Nu stiam nimic despre ea, dar totusi imiparea foarte cunoscuta. Nu stiam ce este cu acea fata, dar in sinea mea stiam ca este parte a raspunsului.

-Nu pot sa stau Cristian, imi pare rau ma grabesc. Ii spun eu unuia dintre ei in timp ce nesalutam. Acesta imi arunca o privire, apoi se uita la acea fata, din nou la mine, parca vroia sa imi spuna ceva. Ma intorc cu spatele si continui sa alerg.

Chipul ei, si privirea lui, care vroia sa imi spuna ceva rau ramasera in fata ochilor mei pentru cateva minute. Minute in timpul carora alergasem fara directie cunoscuta.

-James, stai putin! Nu imi venea sa cred era Daniel. Ce cauta el aici? In urma lui erau doua fete.

Nu ma opream din alergat. In fata mea pe un delusor mic era o masina de politie si din cat puteam vedea era foarte multa zarva acolo. Nu stiam de ce, dar stiam ca trebuie sa ma feresc de politie. Asta tot mama imi spusese?

-Ce faci ma Daniel? intreba un politist, care se pare ca il cunostea.
-Bine, uite alergam si noi un pic sa mai facem cateva exercitii. Tu?
-Am gasit al treilea spanzurat, "spuse asta razand, ceea ce imi intinse nervii si vroiam sa ii raspund. De parca ei nu erau suflete." De fapt nu suntem siguri, dar sapam sa vedem.
-Spor la treaba!
Deja ne distantasem de el cand
-Daniel, stati putin sa va pun cateva intrebari.
-Cand ne intoarcem, nu ne opri acum ca ne strici exercitiul.
-Hai ca va pun intrebarile in mers.

[..]Pana sa realizez eram la o rascruce de drum. Drumul mai scurt era prin stanga, dar daca as fi facut stanga, si-ar fi dat seama de directia mea. Drumul din dreapta era mai lung dar era si mai greu, iar eu eram deja obosit. Drumul din dreapta era cel mai greu dar intr-un final tot pe acesta l-am ales. Il auzeam pe Daniel vorbind cu poilitistul. Dupa ce am facut dreapta una dintre fete ajunsese deja langa mine.

-Bai James, pai nu mai suntem si noi prieteni? imi spuse in soapta. Cand intorc capul o vad pe Elizabeth.
-Elizabeth nu stiu in ce belele sunt dar nu vreau sa va bag si pe voi, asa ca cel mai bine nuveniti dupa mine.
-Stiu James, pentru asta suntem noi aici.

Vroiam sa alergam prin livada de ciresi, dar acum era imprejmuita cu gard, dar spre norocul meu era o gaura in gard. Trecuram prin gaura de la gard, iar politistul ramasese in urmasi urla dupa noi. Spunea ca nu avem voie aici si sa ne oprim sa vorbeasca ceva cu noi. Eu alesem doar sa nu mai alerg prin livada, dar de vorbit cu el nu aveam de gand. Asa ca am sarit gardul iar Elizabeth, Jo si Daniel au sarit si ei dupa mine fara ezitare. Eram obosit, abia mai puteam alerga. Sarise si politistul gardul iar in timpul asta strigase enervat "-Stai!"Obosit, fara vlaga, nemaiputand sa alerg m-am pus pe burta si cu mainile la ceafa. Danut vine si ma ajuta sa ma ridic spunandu-mi
-Hai sa mergem! Ma uit la el, iar apoi ma uit in spatele meu. Politistul incepuse sa alerge dupa Elizabeth si Jo.[...]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hai mai zi ceva: