Partea I Capitolul 4

*

Oare cate zile au trecut de cand imi ceream scuze? Imi ceream scuze unei regine fantomatice. Da fantomatice, pentru ca ea nu era acolo. Pentru mine era, era acolo, dar in gandurile mele, in mintea mea, peste tot. In living, oriunde ma uit orice loc imi aduce aminte de ea. Cand ma uit spre bar, o vad pe ea turnand vin rosu in doua pahare zambindu-mi suav, cu breteaua de la rochie usor cazuta pe umar. Da stiu ce inseamna asta, cand pune vin rosu in pahare si imi zambeste in felul acela, sa ma las in mana ei, stie ce face, intotdeauna a stiut ce face in situatiile astea, si nici nu aveam cum sa ma impotrivesc, in momentele astea nici munca, nici politia, nici cutremurul sau incendiul nu ma scoteau din mainile ei. Ce incendiu? Era mai mare flacara care se aprindea aprig atunci cand se apropia usor de mine cu acele pahare in mana, si se aseza langa mine, imi intindea un pahar, ciocneam, dupa care imi soptea la ureche, stia k asta ma innebuneste, sa imi sopteasca la ureche si mai ales acele cuvinte din gura ei "Vreau..., Te Vreau". Cand ma uit la acea masuta ingusta de la intrare, imi aduc aminte de serile in care veneam obositi de la vreo intalnire, alaturi de ea, si cine a zis "O partida buna de sex ia oboseala cu mana!" adevar a grait. Cel putin ea reusea sa ne scoata din oboseala incat sa o luam de la capat in dormitor sau in sufragerie sau unde nimeream. Acea masuta, multa oboseala a mai adunat ea. Cand intru in bucatarie imi aduc aminte de zilele noastre, Ai auzit? Ale noastre. Zilele in care gateam impreuna. Tu nu prea stiai sa gatesti. Iti aduci aminte Cand ai incercat sa faci sarmale la cuptor? Mi-ai spus k vrei sa faci "Mancare ca la mama ta acasa!" si le-ai ars, inclusiv si oala? Dar asta era inca un motiv pentru care ne potriveam. Eu stiam sa gatesc mancare, iar tu faceai deserturi. Vai ce clatite bune faceai. Si cum le intorceai in aer de trei patru ori. Cand stateam ore in sir, aproape nopti intregi sa gatim si sa facem deserturi impreuna, si terminam pe balcon, "terasa noastra" unde stateam si ne prindeau rasarituri de soare. Se plimba prin casa si o vede iesind goala din baie, cu cativa stropi pe pielea ei fina si catifelata. Si ma apropii de tine si te mangai usor si iti spun: "Ti-au scapat cativa stropi!" Si vocea ta mangaietoare care imi spune: "Nu-i nimic, ma stergi tu!". Vai oriunde ma uit iti vad chipul, acel chip angelic care ar imblanzi si cele mai indracite animale salbatice.Am gasit un singur loc unde nu te vad, in colt in spatele ficusului. Acolo imi petrec timpul, pentru ca acolo parca ma doare mai putin. Ma doare mai putin uitandu-ma la perete, stand si uitandu-ma in gol la perete. Pentru ca nu mai pot, nu mai rezist. As iesi, as pleca, dar nu, nu am forta sa ies din casa, sa ma despart de tine. doar asa te mai pot avea. In amintririle pe care le am alaturi de tine in "casa noastra"
Suna la usa. Nici soneria nu il mai trezeste. Luand o pauza de la statul in coltul lui si al ficusului, asa cum il numeste acum, realizeaza ca s-a facut ziua afara. Mai suna o data la usa. Nimic nu ii mai atrage atentia de afara. Vede rasaritul. Rasaritul care il rascoleste adanc. Suna iar la usa.
Suna la usa. Aud soneria. Sa ma duc? Sa nu ma duc? Sa ma duc? Sa nu ma duc?
-Daniel, deschide usa!
-Sa ma duc? Sa nu ma duc?
-Daniel deschide! Deschide Daniel. Stiu ca esti acolo. Te aud.
Ma indrept spre usa, Sa raspund? Sa nu raspund?
-Hai ma termina cu glumele si deschide usa.
Deschid -Ce vrei?
-Buna dimineata si tie!
-Ai venit sa iei din lucrurile ei?
-Si asta. Dar sa vad cum o duci. Dupa cate vad nu prea bine. Ce e cu tine?
-Ce e cu mine?
-Esti tras la fata, ai slabit cred 30 de kilograme, ai cearcane, nici hainele nu mai stau pe tine.
-Lasa asta. Ia zi...
-Ce?
-Ia zi... Ce face sorata? Ce face Amalia?
-Pai, ce sa faca?
-Cum e, cum se simte, cum o duce?
-He si ea.
-Adica? Zici domne' o propozitie logica macar? Hai zi ceva de ea.
-E bine. Am vorbit zilele trecute cu ea si mi-a zis sa trec pe la tine sa ii iau cateva lucruri. In rest nici eu nu stiu prea multe despre ea. Nu am vazut-o de aproape 3 saptamani, de ... atunci. In rest vorbim la telefon cand ma suna ea.
-Asta inseamna ca e bine.
-Bai las-o ma pe ea, tu vezi-ti de treaba in continuare, cauta si tu o fata, fa-ti viata.
-Ce fata? Ce viata?
-Atatea fete in viata ta, frumoase, urate, destepte, proaste, gospodine, frumoase si destepte, urate si gospodine, de toate, doar sa alegi.
-Da, dar nu va fi ea.
-Nu e de tine!
-Violeta asa vorbesti u de sora ta?
-Ma e sora mea, o iubesc, dar sunt realista si recunosc ca nu e de tine.
-In fine, hai lasa palavrageala, Vorba lunga saracia omului! Ia ce ai de luat si lasa-ma.
-Bine, fie.
Ah liniste, ce bine e, gandesc asezat pe canapea.
-Laaaaptoooopuuul eeeiiiii uuuundeeeee eeesteeeee? din camera cealalta.
-E aici. spun eu printre dinti.
-Mi-a zis sa nu il uit.

*

Singur. In sfarsit singur. Ma intind pe canapea. Gandurile, ideile, inchipuirile, vin si pleaca. Ma macina. Vin si trec prin capul meu ca un stol de randunele. Abia daca pot prinde un gand, idee, o inchipuire. Si atunci, acela, ma macina. Pana vine alt stol de ganduri, care ma sufoca, imi simt respiratia greoaie. Ma ridic, ma duc spre dormitor, poate acolo reusesc sa fur cateva momente de pace, de liniste, de relaxare, de somn. Ma asez pe pat. O simt langa mine. Gandul ca este bine ma calmeaza putin. dar o aud, o aud acolo langa mine, pe pat. Ii aud respiratia, o simt cum se apropie de mine, cum imi sopteste ceva la ureche, nu inteleg, ma saruta pe ureche, ma trec fiori.
-De ce? ma intreaba senina dar suparata.
-Cum? Cum poti fi suparata dar sa ma intrebi asa senina?
-De ce?

-Pentru ca...

Pentru Capitolul 5 click aici!

Pentru comentarii mai jos!