Amintirile

             In zilele de toamna Racoroase si usor umede, imi aduc aminte de una dintre datile in care am fost la munte. Am fost de multe ori la munte, in unii ani chiar de "in prea multe nenumarate dati:D", si de fiecare data sunt marcat de peisajele minunate de aerul curat de diferitele vietati, chiar si insectele, chiar dak mi-e imi este km frik(sau scarba?, sau sila?,in fine) de ele. dar eu imi aduc aminte si am ramas profund impresionat de un anume loc. La momentul respectiv, si in momentele cand imi aduc aminte de acea excursie, imi aduc aminte nu de o iesire la munte, sau o plimbare pe la munte, ci de o iesire intr-un loc mirific. Sper k nu fac reclama, dar acel loc este "Poiana Izvorului". Dupa cateva saptamani de munca, Stand cu colegii de la momentul respectiv printre care si bunul meu prieten Tony, am auzit amandoi ca ale noastre colege se pregatesc sa faca o iesire la munte sa se relaxeze, una dintre ele dorea sa invete in liniste ptr un examen, una sa citeasca nush ce carte, alta sa faca plimbari pe munte cu verii ei si bunicuta(o doamna foarte sprintena ptr varsta ei:D) in fine etc. Noi ne-am autoinvitat, mai nesimtiti de fel, si ne facusem planuri sa mergem si noi(ele neavand ce sa faca decat sa ne ia:D). Noi, eu cu Tony, am plecat cu o seara inainte ptr a face o escala la Sibiu unde ne intalneam cu iubita mea(de la momentul respectiv) si cu o prietena de-a sa. Blindatzi cu alcool(plecatzi cu gandul sa o facem lata: party, bautura, muzika, fete:D si caterink), mancare ioc.... sau ocupat fetele(MULTUMIM fetelor) ne-am cam matrafusat pe drum la dus:D, de ne-a fost extraordinar de greu sa urcam pana acolo, mai ales lui Tony =)) care saracul s-a resimtit dupa noaptea de vodca(prima data in viata lui in care a baut vodca peste masura)  dar intr-un final am ajuns. V-am spus mai fusesem la munte dar peisajul acela era mirific, dak imi aduc aminte bine, 3 cabanute intre copaci la 1450 m altitudine cu muntele in spatele lor si in fata o pajiste unde ca sa completeze erau cativa cai cu "manzuci", vedeai cum se aseaza vaile, cum se intrepatrund, k si cum eram in varful lumii unde se deschideau muntii in fata mea, nimic nu ma mai putea supara acolo. Recunosc k am stat mai toata excursia imbibat cu alcool  dar era o placere sa bei dimineata pe terasa un ceai cu whiskey sau o vodka cu portocale rosii:)) sa stai sa te uiti cum se aseaza si se ridica ceata pe vaile deschise doar ptr noi. Si noaptea Intr-un intuneric total, cu riscul de a fi mancat de urs:)), sa stai intins pe patura sa te uiti la stele care sunt f multe si cu vantul care sufla usor sa iti dea fiori pe sira spinarii, sunt sentimente de care nu stii cand vei mai avea parte. In ultima zi tot ce am facut cu Tony a fost sa stam, sa bem(eu Vodka el Whiskey) si sa ne uitam in gol la peisajele acelea. Pur si simplu nu ne puteam satura nu ne puteam ridica sa plecam. Impatimitilor Muntelui le recomand Poiana Izvorului,  si poate chiar ne vom si intalni pe acolo deoarece am de gand sa mai trec pe acolo si nu o data...